zile libere

încurcate-ntre ele trec zilele omului fără
să se aștepte una pe cealaltă au
un fel egoist de a înțelege relația lui
unu cu unu
tocmai de aceea viața pare năruită ca
un morman de cioburi de oglindă în care
joacă strălucesc sau fac umbră ele
zilele noastre

când găsește două cioburi care se întâlnesc în margini omul
devine sigur pe el și își face curaj să mai caute
potriviri în care să așeze măcar o săptămână sigură una
care dă vârstă și sens una întreagă numai că
atunci când agită mormanul egoiste și libere
cele două cu margini potrivite se ascund din nou așa
se naște uitarea din
libertatea zilelor de a nu depinde de
noi

v.m., arras, 24 mai 2012

 

Frye: Irony

Dans son Anatomy of Criticism (1957), N. Frye considère l’ironie comme une caractéristique essentielle de toute la littérature : « The term irony, then, indicates a technique of appearing to be less than one is, which in literature becomes most commonly a technique of saying as little and meaning as much as possible, or, in a more general way, a pattern of words that turns away from direct statement or its obvious meaning. […] When we try to isolate the ironic as such, we find that it seems to be simply the attitude of the poet as such, a dispassionate construction of a literary form, with all assertive elements, implied or expressed, eliminated. »

 

Barthes: l’interprétation critique…

D’après R. Barthes, l’interprétation critique d’une oeuvre littéraire doit suivre trois contraintes : le principe d’exhaustivité qui vise à rendre compte de tous les éléments ; principe de la logique symbolique, c’est-à-dire le
respect de règles internes de l’oeuvre ; et le principe qui consiste à procéder toujours dans le même sens.

 

Rolul poeziei, după Cocteau

« Voilà le rôle de la poésie. Elle dévoile, dans toute la force du terme. Elle montre nues, sous une lumière qui secoue la torpeur, les choses surprenantes qui nous environnent et que nos sens enregistraient machinalement. » (Cocteau, Le Secret professionnel)

 

dincolo

greșit umblăm după fericire scobind
realitatea până în coaja ei de zgură nici
liniștea nu-și găsește locul în
pulberea cenușie a
ceea ce pare a fi

dragostea însăși se refuză răzuitului pe
sudurile crăpate ce
ne leagă simțurile

mult mai potrivită ar fi
tăierea unghiilor acoperitul tălpilor cu
papuci de pâslă lipirea
ochilor cu lut și-a
urechilor cu lăptișor de matcă
limba s-ar încovoia mai bine înapoi înspre
tăcere împinsă cu
degetele ce ar rămâne acolo

abia atunci după ce
am trăi plenitudinea ușii zăvorâte am
găsi timpul în care
fericirea se aleargă pe ea însăși lăsându-se
neîntrupată

Arras, 17 mai 2012

 

Singurătatea

E un scaun la mijloc o
Încăpere cu ferestrele înspre gratii sunt
Mii de femei care caută urme pe zid sunt
Porumbei şi scatii
Lângă scaun e-o ploscă cu maluri rotunde un
Efect personal şi bolnav al cătării de unde

Cânt un verset de taină învăţat de la uşă un
Scâţâit la-nceput un blestem lângă toc şi
Linii curbe de palimpsest de la o
Străbună mătuşă

e-un scaun la mijloc e
un personaj coborât peste el cu pene la
închizători poţi să-l asculţi seara cum
scârţâie poţi să-l mănânci dacă
ai stomacul gătit cu beteală poţi
să-l sărbătoreşti poţi
să mori

 

Frica (1)

Ce este frica? Iată o întrebare care, deși operează pe un teritoriu mai restrâns, generează probleme la fel de complicate ca întrebarea similară asupra ființei.

Dacă ar fi o simplă reacție umană la stimuli conștienți sau sub-conștienți, lucrurile ar fi mai simplu de explicat, și acest lucru îl încearcă dintotdeauna psihologia, psihanaliza și științele comportamentale. Numai că observațiile și analizele științifice de până acum nu rezolva, în primul rând, o problemă fundamentală: care este sursa profundă a fricii, care este originea ei?

Explicațiile biologico-psihologice ce mizează pe o reactivitate instinctivă sau dobândită, cu suport în termenii supraviețuirii, reprezintă doar analize asupra unui ultim nivel manifest al relațiilor cauză – efect în problema Fricii.

Ca și în cazul Anxietății – dar cu un grad de generalitate și anterioritate mai mare -, în încercarea de definire a Fricii trebuie coborât până la structura încă nemanifestată a Ființei și a Ființării.

Pentru o ontologie a Fricii este nevoie de argumentarea, pe cât posibil, a Fricii Nemanifestate, inconștiente, matriceale; abia apoi putem extinde analiza asupra Fricii Manifestate, instinctivă sau conștientă.

Putem propune o primă definiție de lucru a Fricii ca deficit ontologic (în sensul de lipsă din integralitatea Ființei, de lipsă care neagă Ființa nefiind capabilă să o conceapă în totalitatea ei), ca lipsă și, poate / se cere, ca negație (?). Din această perspectivă, considerăm Anxietatea drept derivată din Frică.

 

secret

în susul cortului către miazăzi ali încurcat
văzu o stea care face cu ochiul care face
semne după un nor atârnat se simți
puțin rușinat ali nu știa
cum să se poarte cu o stea cu pleoape dar
continuă să o privească furiș printre gene gândindu-se că
nu i-ar strica o poveste de dragoste așa de
înaltă

 

criză economică

câte picături de sânge fac un om
cinci?
și dacă sar din sânii unei femei frumoase tot
cinci?
și dacă măcelarul era plecat și femeia îl înșela cu
poștașul tot
cinci?

dar dacă borges ar fi fost mai puțin obsedat de
chinezii care au societăți halucinante din
porci de lapte
sirene
sclav la împărat
fabuloși
de nenumărat
tot
cinci?

nu v-ați gândit niciodată că
unii consumă mai mult?

 

stranilogism

unii își stăpânesc mânia alții
își stăpânesc pașii către fabrică unii
abia se stăpânesc să nu fie revoltați că s-au ușurat de sarcină
bateriile de la telecomandă unii își stăpânesc cu greu
cuvintele alții nu alții
își stăpânesc cu greu cartea sfântă alții
n-o au pentru că n-a-ncăput în buzunarele violate de zgomotul străzii alții
sunt bucuroși că e gălăgie în bucătărie și miroase alții
fac cafea la nisip de câte ori răsare soarele alții
ridică ibrice și oglindindu-se fac
propagandă electorală unii
iau drumul drept alții iau
drumul drept viață unii
se îmbracă în hainele celorlalți alții nu se îmbracă au măști și
pentru picioare unii au umărul așezat pe al celuilalt alții
au plămâni cât să ridice un umăr unii
se simt părăsiți de soartă alții de femeie unii de umbră alții de
rețeaua de termoficare unii
au de mers mult până ajung alții
au ajuns unde
nu
îi așteaptă
nimeni